PARIS PHOTO

Dan Pierșinaru — November 23, 2012 — Categorii Event

Sau cum m-am reîndrăgostit de fotografie.

E clar, ori scrii îndată ce ai trăit experiența, ori ceva se pierde și nu mai găsești energia din ea. Dar, nu și acum.Târgul de fotografie Paris Photo e încă foarte proaspăt în mintea mea și după patru zile.

Am plecat din București mai mult că să iau o pauză și o distanță de ceea ce mă activează aici. Cu alte cuvinte, prea multă activitate în ultimul timp.  Soluția uneori e să o iei din loc, undeva, unde să poți vedea ceva diferit de contextul în care, inevitabil, te învârți prea mult.

Fondat în 1996, Paris Photo este cred cel mai cunoscut și cel mai mare târg de fotografie de artă. Da, de artă. Adică, acolo nu vei găsi fotografie comercială, cea de fashion este aproape inexistentă, așa că, trăiască fotografia de artă! Finally! Deci, nu vezi nici branduri de aparate de fotografiat prezentându-ți ultima lentilă sau cel mai mare senzor ever. Este un târg pe principiul târgurilor de artă contemporană, doar că este specializat pe fotografia că artă.

Auzisem de Paris Photo, dar recunosc că niciodată nu am stat să mă întreb prea bine ce este. Nu știam că este, de fapt, un târg și nu știam că în cadrul lui participă doar acele galerii specializate, cu precădere, pe fotografie. Văzusem acum câțiva ani Festivalul de fotografie de la Arles, din sudul Franței, și îmi imaginăm că este ceva asemănător, respectiv o selecție generală de fotografie curatoriata în funcție de tema dată.

Paris Photo, la Grand Palais, însemnă, de fapt, 128 de galerii de artă, care vin cu speranța să găsească colecționari care să le devină clienți, pus 30 și ceva de editori. Scopul? Atragerea de noi colecționari către oferta din galeriile lor. Fără colecționarii de artă, piață din acest domeniu ar fi lipsită de o verigă extrem de importantă pentru buna ei funcționalitate. Și, oricum ar ieși la final treaba, metrul pătrat e tot în jur de 433 de euro, fără taxe. Deci, ar cam fi bine să vinzi ceva. Altfel, totul e top în interior, pereții, luminile, mocheta, etc. Dai un ban dar știi pe ce.

Dar, lansând la o parte faptul că, constant, era o coadă de așteptare de minim o oră pentru a intra la târg, simplu fapt de a fi acolo, în tot acest context, înseamnă o doză de profesionalism necesar.  Indiferent că era vorba de o fotografie de Nicéphore Niépce sau de o fotografie conceptuală a unui artist contemporan, totul era impecabil. Print, passe-partout, ramă, toate la un standard de prima mână. Da, fotografia arată bine și este ceea ce ar trebui să fie atunci când este bine imprimată pe hârtia corespunzătoare și înrămată cu mult bun simț. Pe partea estetică și conceptuală e discutabil, pentru că gusturile sunt diferite. Personal, pot să spun că nu am sesizat nici o aberație, adică, în general, selecția galeriilor era bună și am apreciat cu adevărat pe cele care reușeau, prin selecție și prezentare, să se diferențieze din mulțime (ex.: Gallery Taik, Berlin).

Am stat cinci ore în prima zi și nu am văzut tot. Am revenit și a două zi. M-am uitat fără grabă la tot ce mi-a plăcut și am încercat să înțeleg ce mi se arată. N-am înțeles tot, iar uneori chiar oboseai. Atunci, cel mai plăcut era să te uiți la oameni. Mă minunam de fiecare dată cât de mulți sunt, cât de interesați de fotografie păreau și cât de normal se simțeau în mediul acela. În fine, Grand Palais este totuși un spațiu special, frumos. Orice eveniment acolo capătă o aură pe care locul o imprimă din start.

Am simțit că ceva face sens și m-a apucat un dor de fotografie. Fotografia de artă. Obișnuiam să fac așa cevaa€¦ Doar că de un timp ne-am separat. E ceva ce pleacă din interior. Ca într-o relație. Cred că am așteptat să primesc ceva înapoi de la ea. Dar, după un timp am simțit că nu va veni și încet, am început să privesc spre altceva. Și atunci, locul ei a început să fie ocupat cu alte întrebări, gânduri și dorințe.  Toată experiența Paris Photo mi-a readus acel sentiment pe care-l uitasem. Mi-a adus aminte de mine și de ceea ce căutăm să descopăr prin fotografie.

P.S. Merci Marie & Marcel pour tout.

6 comentarii

Dan, ma bucur ca ai fost la Paris Photo si ca ai scris despre asta. Nu pot sa nu observ ca si aici, galeriile au grija ca in spatiul lor sa aiba mobilier de design, asa cum am vazut si la Vienna Art Fair si la Brussels Art Fair.
Si mie imi place Galeria Taik, mai precis imi place artista finlandeza Wilma Hurskainen, o sa-ti trimit o fotografie a lucrarii The Heiress.
Tie ce ti-a placut de la ei ?

Diana Blinda — November 26, 2012 / 10:31 am. Reply #

Wow! La anul ia-mă și pe mine!

Constantin — November 28, 2012 / 12:38 am. Reply #

Pai, da, clar e de mers. Ar fi frumos sa facem echipa :)

Dan Pierșinaru — January 15, 2013 / 2:24 pm. Reply #

Felicitarile mele pentru un articol foarte bun
Sunt curios ai participat sau ai fost in calitate de vizitator?
Numai bine,

Dragan Radu Aurel — November 29, 2012 / 1:36 pm. Reply #

Multumesc. Ar fi fost ceva sa merg ca participant. Pentru moment am fost vizitator, dar e bine sa faci asta inainte de a merge ca si participant :)

Dan Pierșinaru — January 15, 2013 / 2:25 pm. Reply #

SUPER

e.p. — February 9, 2013 / 9:17 pm. Reply #

Lasă un comentariu

Obligatoriu.

Obligatoriu.

Dacă ai unul.