V-am spus că m-am îndrăgostit de Maramu’? Se înțelege atunci că am ajuns acolo de doua ori in acelaș an … 
Avem nevoie de autenticitate, iar asta il implica si pe “NU”.
Dan Pierșinaru — January 9, 2012 — Categorii Arround, Circuit
Avem nevoie să înțelegem de ce e necesar să spunem “NU” proiectului minier de suprafata cu cianuri de la Roșia Montană. O putem face înainte ca el să înceapă și să fie prea târziu. Putem să ne opunem fiecare la nivelul lui. Fiecare putem face ceva oricât de mic, dar care adunat poate însemna mult în fața manipulării, minciunilor și prostiei. E important să acționăm, pentru a putea să ne dovedim autenticitatea și valoarea ca popor. Ne-am cam obisnuit să ne uităm cum alți ne dictează ce să facem pentru binele lor. E necesar sa devenim impecabili, sa ne schimbam și împreuna să spunem NU, acolo unde stim ca acest NU e bun si pentru noi.
Azi am pe citit www.totb.ro această scrisoare. Desi lunga, este scrisa cu emotie si sinceritate de Alexandra. Ea are 24 de ani si este din Roșia Montană. Pentru mine este o alta abordare, un alt unghi al acestei povesti pe care credem ca o stim. Merită citită până la capăt. Imaginile sunt din Rosia Montana, facute de mine in 2003.
“Bună ziua,
Numele meu este Bianca Alexandra Cobori, am studiat Antropologia Economică şi în prezent mă ocup de Management Cultural. Am 24 de ani, locuiesc în Bucureşti şi pentru mine Roşia Montană reprezintă, dincolo de o chestiune amplu controversată, acasă.
Am plecat în urmă cu cinci ani dintr-un loc sărăcit forţat, cu o comunitate despicată, cu oameni independenţi şi mândri
Memorialul Durerii
Dan Pierșinaru — January 3, 2012 — Categorii Circuit
Se zice că la sfârșitul fiecărui an e bine să faci o rememorare a ceea ce ai trăit pe parcursul lui. Aceasta ajută la întregirea echilibrului nostru interior spre care aspirăm și nu numai. Nefiind obișnuit cu astfel de activități ai putea spune că nu ai nevoie, sau că e ceva ușor pe care îl vei face destul de repede. Pentru că am zis da acestei rememorări am început cu începutul, adică prima lună din an. Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea să văd că la prima încercare nu mi-am adus aminte mai nimic din ceea am făcut în ianuarie. Asta m-a surprins și m-a ambiționat să caut până ies la iveală măcar cele mai relevante întîmplări de acum un an. Am ferma convingere că de fapt, nimic nu este uitat, ci doar rătăcit prin cotloanele minții noastre. Cu toate astea am început să mă gândesc la tot ce poate să mă ajute în redobândirea memoriei mele care se joacă de-a ascunselea cu mine: e-mail-uri, Facebook, imaginile din telefon, de pe calculator, etc. Încet, încet am început să compun o hartă a ceea ce am făcut cu nu foarte mult timp în urmă.
Poate nu vei încerca să nu vei avea răbdare cu fiecare luna din an. Poate vei încerca doar o privire mai largă a ceea ce ai trăit cel mai puternic pe parcursul unui an. La început amintirile par să
The Ease of Weight #2
Dan Pierșinaru — October 6, 2011 — Categorii Photography
Ce de a doua imagine din seria ” The Ease of Weight “. Muntii Parang, Ranca, Gorj.
The Ease of Weight #1
Dan Pierșinaru — October 1, 2011 — Categorii Photography
“The Ease of Weight” sau într-o traducere personală “Ușurătatea greutății” este unul dintre proiectele mele fotografice care încearcă să surprindă acele momente de imponderabilitate cumva…magică. Înfuzată cu mister și plină de libertate. E ca atunci când atenția îți este captată de un singur moment din afara ta, iar starea lui cu starea ta devin unul și acelaș lucru. Ești acolo și e deja ușor… fluid.
Imaginea a fost captată în Gorj, România. 2007.
Mai putin e mai mult.
Dan Pierșinaru — September 16, 2011 — Categorii Photography
Discutam astazi cu niste prieteni despre cum incasam noi romanii in anii ’90 drama series ca Dallas, Sclava Isaura, Beverly Hills, 90210 si altele ca fiind ceva extraordinar. Acum privind inapoi putem intelege fenomenul, dar atunci era un must! Intre timp lucrurile s-au schimbat, ca, de nu era sa ramanem la doua seriale pe saptamana… Insa, la ce ma gandesc acum, e starea cu care noi toti “consumam” acele episoade. Ceva ce azi, mai intilnesti doar daca ai prins toata viata postul national de televiziune. Dar, s-ar putea sa ma insel caci, nu mai am televizor din 2007 si am cam uitat cum e sa uiti de tine in fata sticlei. Dar, mi-e bine asa.
Pentru mine, in fotografie, la acel moment era ca si cu oferta de la televizor. Aveai un film de 36 de cadre (in marea lor majoritate alb-negru) si te uitai foarte bine la ce vrei sa fotografiezi inainte de a declansa. Atentia era alta si doar cand simteai in tine ca merita, apasai declansatorul aparatului foto. Poate de asta nici nu ii inteleg pe cei care azi fac mii de imagini la un subiect doar pentru ca tehnica permite.
Mi-am adus aminte de aceasta fotografie cu doi ciobani olteni facuta undeva in 1997. In continuare imi starneste un zambet acel MTV de pe bluza celui din stanga. “Look! It’s HIM! It’s YOU! You, like, rule!” … Poate au cont pe Facebook.
From Sibiu with love.
Dan Pierșinaru — September 12, 2011 — Categorii Arround
Sibiul este oraşul în care am trăit unele din cele mai frumoase momente de descoperire, dragoste şi împlinire. Doar acum după multe reveniri la el am simţit că este unul dintre acele locurile speciale în care fără să premeditezi, bucuria de a fi acolo te însoţeşte mereu. Atât.
Satul Cucuteni este în judeţul Iaşi şi are galerie de artă. Pentru mine este prima galerie de artă (contemporană) pe care o descopăr într-un sat în România. Am şi exclamat: “Cum adică, aveţi galerie de artă…?!” Mi s-a răspuns cu un zâmbet ghiduş: “Da!”
Am ajuns la Cucuteni pentru că auzisem demult de tabăra de creaţie de aici. De fiecare dată am văzut imagini care m-au făcut să îmi doresc să ajung în acest loc. “HUMAn” este simpozionul de arte vizuale, aniversând anul acesta zece ani. Ionela Mihuleac, este cea care prin energia şi voinţa ei a făcut să se reîntoarcă privirile celor din jur spre un loc cu o tradiţie culturală atestată internaţional şi să îl repună în circuit prin artă.
Fiind o ediţie jubiliară, am considerat cu atât mai special momentul de a îi vizita. Am descoperit acolo artişti tineri şi deschişi, talentaţi şi prietenoşi. Însă, unul din lucrurile cu adevărat speciale este că, copii din satele din jur vin în tabăra de creaţie şi fac workshopuri cu artiştii. Anul acesta au venit 90 de copii. Un număr mereu în creştere. Nu ştiu cum a fost cu ei în cadrul atelierelor, însă bucuria şi dorinţa cu care şi-au primit fiecare diploma la vernisaj a fost unul dintre cele mai frumoase momente. M-am gândit în sinea mea, de cât de puţine lucruri ai nevoie că să fii bucuros…
Cucuteni, pur şi simplu o altă “insulă a continuităţii”.
Maramuresul
Dan Pierșinaru — August 17, 2011 — Categorii Arround, Circuit
Ani de zile am alergat să văd ce au alţii. Şi o voi mai face. Dar, cu puţin bun simţ am recunoscut că sunt locuri în România pe care încă nu le-am văzut. Şi nu orice loc. Locuri de o reală frumusete. Unul dintre ele este Maramureşul. Cel rural, desigur. Acel spaţiu în care peisajul ca o “gură de rai” se îmbină cu frumuseţea omenilor şi a ceea ce ei au creat de-a lungul timpului. Este acel loc în care poţi spune fără cea mai mică undă de ezitarea, da, România este o ţara frumoasă. Avem ce admira. Avem locuri în care pur şi simplu ne putem minuna. Putem simţi că acest loc aşa cum l-a dat Dumnezeu este unul frumos şi bogat.
E necesar să fii deschis. Să ai entuziasm. Să vrei să descoperi. O parte esenţială în simţirea unui loc este să stai de vorbă cu oamenii care îl locuiesc. E un element cheie. Acest lucru se poate întîmpla foarte uşor în Maramureşul nostru căci, în general omenii sunt deschişi şi bucuroşi că cineva stă de vorbă cu ei. Mai ales în acele sate mai izolate. Nu voi face un top al celor mai speciale locaţii. Asta îl puteţi găsii cu uşurinţă în orice ghid turistic. Pot spune că orice loc merită simţit şi văzut cu linişte în tine, dar mai ales cu prezenţă.
