Nucul

Dan Pierșinaru — January 29, 2016 — Categorii Moodboard, Photography

dan piersinaru photography

Când avem 3-4 ani am plantat împreună cu tatăl meu un nuc. Era un pui de nuc crescut dintr-unul mare în care ne făcuse și un legăn de una dintre creangile lui puternice. Mi-a spus că acela va fi nucul meu. Eram foarte bucuros. Era acum mai bine de treizeci de ani și îmi amintesc totul că și cum ar fi fost acum câteva zile. Descopeream că ceva poate fi al meu și că eu pot face ceva pentru asta. Și acest ceva al meu era un nuc cât mine și brațul meu întins în sus. Am ales împreună unde să fie, iar mie mi-a plăcut să fie lângă nisipul de lângă poartă unde mă jucăm. Am mers și l-am scos cu un hârlete din locul de unde răsărise și apoi am mers și am luat bălegar proaspăt din grajdul vacilor, iar apoi l-am udat cu o găleata de apa scoasă din fântâna curții. Nucul a continuat să crească și să facă o umbră tot mai mare cu fiecare anotimp. Câteva veri m-am jucat în jurul lui, însă pe masură ce creșteam am ajuns să ne întîlnim din ce în ce mai rar. Însă mereu am știut că nucul meu e acolo și de fiecare dată când ne revedeam și puneam mâna pe el, știam că mă întîlnesc cu un prieten.

A fost singurul pom pe care l-am plantat împreună în toți cei douăzeci și șase de ani pe care i-am petrecut împreună în acest plan fizic cu tatăl meu. Apoi tatăl meu a murit și la câteva luni după nuncul a început să se usuce. Aș fi vrut să îl pot salva, am chemat și un specialist în domeniu, dar nu s-a putut face nimic. Nu s-a uscat brusc. Era că și cum își luă la revedere încet, lăsându-mi timp să înțeleg că el a ales să plece. Sensul lui se încheiase.

Dintre toate lucrurile făcute de mine împreună cu tatăl meu, acesta este poate cel mai puternic în trăire și memorie.
Viitorul este acel spațiu în care nu vom fi niciodată, însă ce facem acum, în prezent, cu SENS, este ceea ce ne construiește și ne împlinește.

Să facem ce facem cu sens.

Mutatie – imaginile

Dan Pierșinaru — March 18, 2014 — Categorii Photography

Plutire

 

Mutatie – expozitie de fotografie analogica

Dan Pierșinaru — November 25, 2013 — Categorii Photography

Mutație, o nouă expoziție personală de fotografie analogică a artistului Dan Pierșinaru

Mutație, expoziția de fotografie analogică a artistului Dan Pierșinaru va avea loc la spațiul de artă contemporană Aiurart, între 27 noiembrie 2013 și 14 ianuarie 2014. Vernisajul va avea loc pe data de 27 noiembrie, începând cu orele 19.00, la Aiurart, de pe strada Lirei 21, București.

Expoziția Mutație este curată de Olivia Nițiș și trasează noi perspective în ceea ce privește felul în care noi ne înțelegem pe noi înșine. Într-un mediu în care cei mai mulți dintre noi  trecem prin experiențele cotidiene cumva grăbiți, “expoziția Mutație are

MAI MULT

Momentum

Dan Pierșinaru — March 14, 2013 — Categorii Event

20130314-103737.jpg

MOMENTUM

Titlu:
Celei mai dragi dintre cei mai dragi…

Text:

“Răsfoind în cartea vieții
Vei da de acest chip
Idealul tinereții
Care te urmează-n gând,
Mămica mea!

Dan”

Instalația din cadrul expoziției Momentum reprezintă un moment autobiografic și se constituie ca o cercetarea a acelui punct în care interacțiunea mea ca și copil cu un 8 Martie social și socialist a determinat trasarea unei reacții la adresa semnificației acestei date, una de respingere si refuzul de a actiona sub un impuls social complet străin mie.

Instalație :
Fotografie alb-negru, tiraj manual, dimensiune 9×15
Săpun, 6×8 cm.

MAI MULT

Unii

Dan Pierșinaru — January 19, 2013 — Categorii Moodboard, Photography

© Dan Piersinaru

Unii

Unii, cu ochii aţintind trecutul,
Văd ce nu văd; în timp ce alţii,
Fixînd cu ochii viitorul, văd
Ce nu-i posibil de văzut.

De ce atât de departe căutăm
Ce-atât de-aproape este – certitudinea?
Aceasta este ziua, aceasta ora, acesta momentul.
Asta e ce suntem, asta e tot.

Perenă curge interminabila oră
Ce nuli ne relevă. În tot aceeaşi înghiţire
În care vieţuirăm vom pieri.
Apucă ziua, fiindcă tu eşti ea.

(poezie de Fernando Pessoa, traducere de Paul Abucean)

A Barca

Dan Pierșinaru — January 19, 2013 — Categorii Moodboard

© Dan Piersinaru

Barca

Inima mea e o barcă
Ce nu ştie naviga.

(poezie de Fernando Pessoa, traducere de Paul Abucean)

Îngerografie

Dan Pierșinaru — January 10, 2013 — Categorii Moodboard

20130110-221848.jpg

PARIS PHOTO

Dan Pierșinaru — November 23, 2012 — Categorii Event

Sau cum m-am reîndrăgostit de fotografie.

E clar, ori scrii îndată ce ai trăit experiența, ori ceva se pierde și nu mai găsești energia din ea. Dar, nu și acum.Târgul de fotografie Paris Photo e încă foarte proaspăt în mintea mea și după patru zile.

Am plecat din București mai mult că să iau o pauză și o distanță de ceea ce mă activează aici. Cu alte cuvinte, prea multă activitate în ultimul timp.  Soluția uneori e să o iei din loc, undeva, unde să poți vedea ceva diferit de contextul în care, inevitabil, te învârți prea mult.

Fondat în 1996, Paris Photo este cred cel mai cunoscut și cel mai mare târg de fotografie de artă. Da, de artă. Adică, MAI MULT

Vesmantul – vehicol temporar

Dan Pierșinaru — August 27, 2012 — Categorii Circuit, Moodboard

Pentru mine portretele votive dintr-o biserică sunt cheia către o lume apusă și misterioasă. Mă fascinează cum erau îmbrăcați oamenii acelor timpuri. Astfel, costumele purtate de voievozi și domni, devin pentru mine hărți ale unor timpuri în care detaliile construiesc povești și ne arată o micムparte din lumea care a fost cândva. Pe vremea când oamenii mari ctitoreau biserici, haina era și ea altfel făcută și implicit purta pecetea unui rang social și a unor timpuri mai puțin cunoscute nouă acum. Uneori îmi place să mă uit și să îmi imaginez dacă pictorul a respectat trăsăturile fizice ale personajelor pictate, dacă sunt elemente clare din costumul popular al acelor vremuri, sau dacă domnița avea o predilecție spre bijuterii. Cert este că aceste portrete sunt diferite din lăcas în lăcaș și înmagazinează în ele istorii pe care dacă ai ocazia să le asculți rămâi fascinat.

Un scurt tur prin țara mi-a prijeluit ocazia de a descoperii portrete votive pe care nu le știam și pe care le impăƒrtăƒsesc cu voi aici.

MAI MULT

Timpul, cel mai frumos cadou.

Dan Pierșinaru — August 6, 2012 — Categorii Event

De curând un om foarte drag m-a făcut să înțeleg că în viață noastră, scurtă de altfel, timpul este cel mai prețios cadou pe care îl avem și pe care, la rândul nostru, îl putem face cuiva. E ca atunci când îți faci timp în ultimul moment să mergi la ziua unui prieten și n-ai apucat să îi ei cadou. Defapt, nu contează. Simplul fapt că ai ajuns și petreci câteva momente cu cineva drag e mai mult decât orice alt cadou .

Vara, în general, nu sunt prea multe evenimente în București. Nici prea multe vernisaje, nici spectacole, nici prezentări de modă, etc. Deși, e paradoxal pentru că, timpul în această perioadă a anului are alt tempo. E mai lejer și îl savurezi altfel. Posibil că la asta s-au gândit și designerul Adrian Oianu împreună cu cel mai dedicat și implicat om de lângă el, Catrinel Chiriac, căci au ales începutul lui august pentru un show plin de șarm și iz văratec: “E timpul românilor”.

Din start locația aleasă mi-a plăcut, căci are un rol și farmec aparte, Muzeul Țăranului Român, un loc atât de drag mie. Și asta nu a fost tot. Intrând pe poartă am simțit ceva ce m-a făcut să mă bucur că sunt acolo. Totul era gândit sub formă de instalație și compus din mai multe tablouri. La intrare nu aveai cum să nu remarci cele trei tulnicărese, cu ale lor instrumente frumoase si impozante racordate la un microfon discret așezat în iarbă. După alți cinci pași erai furat de un șir de coșuri cu floarea soarelui în care rămăsese captată lumina soarelui dintr-o zi de joi. În dreaptă, specificele băncuțe de la MTR, așezate în rânduri drepte ca la o sărbătoare câmpenească te așteptau cu buchețele de flori multicolere și parfumate. Reflectoarele și luminile erau așezate în mai multe zone, gândite să lumineze centrul de interes și să confere atmosferă evenimetului. Când m-am așezat pe bancă, privirea mi s-a fixat pe micuța bisericuță de lemn din curtea muzeului a cărei cruce de pe acoperișul cu șindrilă se contura delicat pe un cer de un albastru prusia viu și profund. Tulnicaresele completau în modul cel mai firesc spațiul din jurul ei. Accentele de un roșu aprins prezente pe costumele lor tradiționale și tulnicele alb-lăptoase pe fundalul verde al ierbii pe care se sprijineau, le făceau

MAI MULT